Review Razer Lachesis V2

Moartea vine în șoaptă și de două ori mai repede... cu Lachesis V2.

…şi am ajuns să vă prezint un produs Razer adevărat: adică un mouse performant, produs de compania americană care în ultimii 10 ani a scos, pe bandă, cei mai performanţi şi mai precişi „mauşi” de pe Pământ. Lansat în urmă cu câteva luni, Lachesis Muta Muta (ucigaşul silenţios, dacă traducem termenii din latină, mot-a-mot) în versiunea a doua soseşte cu un senzor laser de ultimă generaţie, 3.5G, de 5600 DPI (față de 4000 DPI cât avea primul). Rezoluţia acestuia este reală, nu interpolată cum putem găsi la anumite produse în care marketingul şi-a băgat coada mai mult decât a trebuit. În plus, el mai soseşte dotat şi cu un chip de memorie integrat, Razer Synapse, de 60 KB ce stochează profilurile mouse-ului, astfel încât acesta va rula configurat de-a gata şi pe un alt sistem decât cel iniţial. Haideţi totuşi să începem normal, cu începutul şi să nu vă stricăm plăcerea de a afla totul, în paşi mărunţi.

Specificaţii/Caracteristici

Pentru a nu încărca articolul prea mult, pentru specificaţii vă las plăcerea de a consulta site-ul producătorului, iar eu vă voi explica detaliat ce-i cu produsul, în mod practic.

Senzorul mouse-ului, piesa de rezistenţă, este, practic, Rolls Royce-ul, în acest domeniu: rezoluţia, după cum am mai spus, este de 5600 DPI, reali, ce pot fi reglați din 125 în 125 DPI. În traducere, acurateţe şi precizie maximă, în gaming (şi nu numai). De asemenea, acesta are viteza de tracking de până la 300  țoli pe secundă, dar aceasta variază datorită suprafeţei de lucru, de aceea este important ca alături de un Lachesis, să folosiţi un pad pe măsură.

Însă nu doar senzorul şi rezoluţia mouse-ului sunt de top: frecvenţa conexiunii USB este de 1000 Hz, adică o milisecundă, mai exact, mai mult decât poate duce orice monitor LCD existent (majoritatea celor de top, de la acestă oră, având 2 ms.). Bineînţeles, pentru a evita „overkill”-ul, acesta poate fi setat să lucreze la 500 Hz, adică 2 ms.).

Cea de-a treia caracteristică importantă este Razer Synapse, despre care am adus vorba mai sus. Acesta stochează profilurile mouse-ului, astfel încât acesta va rula configurat de-a gata şi pe un alt sistem decât cel iniţial, iar ca avantaj pentru rularea pe acelaşi sistem, avem faptul că timpul de reacţie este astfel micşorat, faţă de o clasică trecere către un alt profil, dintr-un soft de control.

Designul… diferit. Obişnuit fiind cu mouse-uri wireless, de birou (în acest moment folosesc doar un Microsoft WL6000), trecerea la „racordatul” Lachesis a fost o experienţă, platonic spus, nouă, la fel ca şi mersul pe bicicletă: nu-l uiţi niciodată. Forma mouse-ului este una, la fel, diferită, deci nu pentru lucru îndelungat, asta-i clar. Faptul că este bombat în spate şi nu în faţă, ca cele două mouse-uri de care am vorbit mai sus, îl face să stea mai nesigur în mână, podul palmei stând pe el şi nu pe masă. Însă, putem considera acest lucru subiectiv şi că adaptarea la acest format diferă de la utilizator la utilizator. Spre deosebire de WL6000, designul Lachesis-ului este unul simetric, făcându-l ideal atât pentru dreptaci cât şi pentru stângaci (deşi eu, stângaci, mouse-ul tot cu dreapta-l mânuiesc).

Butoanele principale sunt integrate în corpul mouse-ului, dar mai lungi decât acesta. Un detaliu ce ţine mai mult de aspect. Însă nu putem spune acest lucru şi despre curbura acestora, care arată totuşi că s-a ţinut cont şi de ergonomie, nu doar de performanţă maximă. Butoanele laterale sunt utile şi bine plasate, însă numai pe o parte. Pe partea degetului mare. Pe partea inelarului, simetria nu mai oferă un avantaj: acestea, pe lângă faptul că nu pot fi apăsate prea uşor… mai sunt şi apăsate accidental, pe deasupra. Însă, tot obişnuinţa ne salvează şi de această dată. Continuând cu butoanele (acestea sunt 9 la număr, dacă nu aţi observat deja), trecem la cele pentru schimbatul DPI-ului, din mers, din imediata apropiere a rotiţei de scroll. Acestea sunt setate iniţial pentru a schimba DPI-ul, însă pot fi programate, la fel ca şi restul butoanelor, să facă absolut tot ce doriţi. Un al IX-lea buton, pe fundul mouse-ului, se ocupă de schimbarea profilurilor. Acesta semnalizează profilul selectat prin clipirea sugestivă a LED-ului integrat: odată pentru primul profil, de două ori pentru cel de-al doilea… şi tot aşa până la ultimul.

Rotiţa de scroll m-a dezamăgit: nu oferă scroll lateral. Însă, din fericire, este şi al treilea buton, vorbim totuşi de o funcţie standard. Aceasta este potrivită însă pentru a schimba rapid arma, în jocuri, datorită faptului că se învârte întocmai unui ac de ceas electronic şi nu mecanic, ca la Microsoft WL6000 (care face ca schimbarea armei relativ imposibilă, ratând mereu arma dorită, datorită lipsei de rezistenţă - însă tot am terminat Crysis 2 și alte jocuri noi, cu el).

Materialul folosit, sau mai bine spus, materialele, sunt de foarte bună calitate, însă care dau o impresie greşită, la prima vedere. Plasticul cauciucat, din care este confecţionată partea superioară, este excelent în ceea ce priveşte aderenţa după un timp îndelungat în care aţi jucat Crysis 2 şi aţi fost în alertă (iar mâna a transpirat pe măsură). De asemenea, mai este excelent la ceva: la a se murdări foarte uşor, la fel ca şi tastatura asortată, pe care o voi prezenta în curând. Partea inferioară este dintr-un plastic lucios, predispus la zgârieturi. Însă combinaţia arată, dacă-mi permiteţi, bestial! Deşi aceeaşi, ca la tastatura Lycosa, efectul este diferit.

Dacă tot ne-am apropiat de fundul mouse-ului, din nou, să vorbim despre „patinele” de teflon ale acestuia. Sau, să nu vorbim despre ele, pentru că se descurcă excelent pe orice tip de mouse pad sau pe orice material. Deşi, pentru a le proteja, cel mai bine ar fi să se folosească totuşi un mouse pad, fie el şi unul ieftin, din material textil. Acestea sunt Zero-Acoustic UltraSlick, din politetrafluoroetilen. Mi se par ok, nu-s pretenţios chiar şi la cel mai mic detaliu.

Iluminarea... aceasta ţine exclusiv de aspect, ea putând fi oprită sau configurată în orice culoare doriți atât în ceea ce priveşte rotiţa de scroll cât şi sigla cu şerpişori.

Ne-a mai rămas cablul şi conectorul USB. Cablul are o lungime de 210 centimetri, adică mai mult decât suficient, consider. Conectorul USB este placat cu aur, însă consider acest lucru unul de „fiță”, pentru că practic, vorbim de conexiunea USB, nu una audio ce leagă echipament profesional de zeci de mii de euro.

Ambalaj/Accesorii... și încă un aspect.

O cutie frumoasă, specifică mouse-urilor de calitate, gen Logitech, Microsoft… în care găsim, pe lângă mouse, manual şi CD, câteva broşurici extra (una dintre ele este, aparent, certificatul de autenticitate) şi două apţibilduri cu şerpişorii Razer.

Deși am folosit un Canon 40D, imaginile făcute nu mi-au plăcut, surprizând diferit aspectul mouse-ului. Cert este că pe lângă aspectul de lucru făcut cu atenție și de calitate, acesta îți dă și senzația de lucru trainic, întocmai precum electronicele rusești, construite să țină.

Instalarea…

…este simplă şi de nedescris. În sensul propriu, adică chiar inutil acest lucru. De ce vorbesc însă despre ea, totuşi? Pentru că, cel mai probabil, pe discul prezent la pachet, nu avem ultima versiune de software iar în inima mouse-ului, nu avem nici ultima versiune de firmware. Drept pentru care este recomandată vizitarea paginii de download, descărcarea ultimelor driver-e şi a ultimului firmware (procedura de instalare este extrem de simplă, dar atenţie mare, vă poate strica mouse-ul, în cazul unui eşec în a-l actualiza).

Software-ul

Impresionant! Cu aplicaţia furnizată, putem programa tot ce dorim la acest mouse, în cinci profiluri diferite. Pentru unii puţine, pentru alţii mai mult decât suficiente… asta ţine de necesităţile fiecăruia, mie personal îmi ajunge unul singur. În fereastra principală putem seta funcţiile dorite pentru butoanele mouse-ului, iar în a doua frecvenţa de funcţionare a conexiunii, DPI-ul şi încă câteva mici detalii (ca On Screen Display, care arată profilul selectat, timp de câteva secunde, în dreapta jos, pe ecran).

Tehnologia Razer Synapse, acoperită de editorul de profiluri poate fi folosită atât cu software-ul instalat cât şi fără, aşa cum v-am spus mai sus, folosind butonul de pe fundul mouse-ului. Memoria integrată este folosită pentru a salva profiluri complete, de la configurarea simplă a butoanelor şi a macro-urilor şi până la rezoluţii diferite. De asemenea, mouse-ul poate fi configurat să încarce profilul setat, atunci când porniţi o aplicaţie sau un joc, iar dacă nu știți să o faceți... puteți găsi pe internet profiluri deja configurate pentru jocurile voastre favorite.

La Manage Macros puteți crea scripturi macro care să vă ajute în jocurile de tip MMORPG, de exemplu; iar la Lighting and Maintenance puteţi modifica culoarea luminilor și puteți reseta și mouse-ul.

Performanţă/Comportament

Pentru a testa acest mouse, cum se cuvine, am folosit jocuri precum F.E.A.R. 2, Crysis 2, C&C4: Tiberian Twilight şi… Photoshop CS5. Ciudat „joc”, ultimul, nu? Însă, practic, pentru asta am şi vrut un mouse foarte precis, în primul rând.

Aşa cum la Top Gear, prezentatorii, atunci când testează o maşină, dezactivează funcţiile de control şi stabilitate, aşa şi eu am dezactivat filtrele software şi acceleraţia atât din Windows (Control Panel → Mouse → Pointer Options → Enhanced Pointer Precision → Off) cât şi din software-ul mouse-ului. Astfel că, diferenţa practică a fost vizibilă, la schimbarea DPI-ului, atunci când era nevoie de mişcări rapide şi scurte să le pot accesa, iar atunci când am avut nevoie de precizie maximă (în Photoshop, de exemplu) la fel, am avut-o la îndemână. DPI-ul a fost atât în funcţie de aplicaţia sau jocul folosit cât şi de suprafaţa de contact, adică pad-ul. Experienţa avută nu a putut fi contorizată şi scalată, însă vă pot spune că mouse-ul nu m-a dezamăgit nicio clipă, descurcându-se perfect în toate jocurile și aplicațiile folosite, iar asta pe un pad normal, din material textil și nu unul proiectat special pentru un asemenea mouse, precum Goliathus Alpha L.

Concluzia

+ DPI maxim, real; Razer Synapse, ce vă permite ca setările acestuia să se păstreze şi după reinstalarea sistemului sau mutarea mouse-ului pe un alt sistem; materiale de calitate, produsul denotând lux şi o atenţie deosebită pentru detalii; comportament ideal în orice aplicaţie, descurcându-se perfect îm orice mediu de joc; preț mult mai mic față de varianta V1; iluminare multicoloră;

- design diferit (dar specific Razer), cu care ori vă obişnuiţi greu, ori nu vă obişnuiţi și... cam atât.

Pentru unii, mouse-ul perfect, pentru alţii… nu. Simplu. Performanţa şi dotările îl proclamă câştigător, însă designul… aici ţine de experienţa fiecăruia, cu el. Eu unul, pot spune că m-am obişnuit cât de cât, cu el, după o săptămână de uz intens. Alţii nu, după cum puteţi vedea pe la „talcioc”, unde motivul vânzării este clar: nu s-au putut adapta cu el. Deci, e mouse-ul perfect. Asta dacă nu vă deranjează designul, desigur.

Noi îl avem pe stoc, la un preț de 274 lei. Comandați-l chiar acum și așteptați review-ul la tastatura potrivită pentru el... Razer Lycosa, pe care o avem, de asemenea, în magazin.

Costel Mazilu